Inimioară de fontă sau tablă
inimioară de lut sau cărbune
ce vâsc îţi urcă alb prin artere
alungând moartea rugina somnul?
Spune-mi ca să pot trece liniştit
pe malul drept al mocirlei
acolo unde nu-i nici durere nici întristare
doar şuvoaie sângerii de meteoriţi
spălându-ne jegul din suflet.
Inimă suptă de viţei nărăvaşi
scoate-ţi ugerul printre coaste
şi umple-ne gura cu laptele tău castaniu
prin care se ivesc zorii.
Şi nu ne duce pre noi în ispita
vreunui sentiment, oricât de pirpiriu,
ci ne izbeşte la timp în moalele capului
cu singurul tău colţ
perfect ascuţit şi rece.
Amin!