COPILUL, EMINESCU ȘI PIATRA

Pictură pe lemn natural.
85/30/5cm.

Nu mai e în stoc.

Sunt convins că, dacă aș privi, un an de zile, neîntrerupt, statuia lui Eminescu
din fața Ateneului,
concentrându-mă asupra faptului
că ea trebuie să se miște,
după un an de zile
statuia ar începe să meargă
cu pasul și eleganța unui om viu.
Și toți porumbeii s-ar așeza,
în clipa următoare,
pe umerii mei,
luându-mă drept statuie.
Sunt convins că, dacă aș privi, un an de zile,
fără întrerupere,
un șoim planând deasupra Livezii,
concentrându-mă, până la extaz,
asupra ideii de zbor,
după un an de zile șoimul s-ar opri,
apter și neputincios,
în mijlocului cerului.
Și trecătorii ar vedea, în clipa următoare,
cum eu îmi iau, liniștit, zborul,
fâlfâind din aripi.
Sunt convins că, dacă aș privi,
timp de un an de zile,
fără să clipesc, într-o oglindă,
concentrându-mă asupra chipului
din interiorul pupilei,
după un an de zile chipul acela
ar ieși din oglindă, vesel ca un copil,
și ar începe să gângurească.
Iar eu i-aș lua locul numaidecât
și, cu un ultim gest pământean,
i-aș dărui o piatră.