Afișez 1 - 20 din 26 de rezultateSortat după cele mai recente
-
CORĂBIILE TIMPULUI. Text INEDIT și manuscris de Cristian Bădiliță. Pictură, pe lemn de cireș, de Malvine Mocenco. 94/24 cm.
Disponibilă
Timpul, în infinita lui naștere de sine, nu are nici formă, nici culoare. Secundele însă, care îl alcătuiesc concret și care ne alcătuiesc destinul, au cele mai diverse forme și culori. Dimineața, ele sunt ovale, timide și albastre, asemeni pietrei de safir. Către amiază ele se preschimbă în corăbii purpurii care plutesc, împinse de un Înger al Melancoliei, spre-o insulă aflată nicăieri. În pragul nopții se opresc și, obosite, sau doar fără chef, devin ciudate ancore de chihlimbar jur împrejurul nostru. Ne descîntă………………………………..
Secunda nașterii e mov, iar ultima secundă violet. Cercul aproape se închide, dar preschimbîn du-se-n oval: o nouă, mai albastră dimineață, asemeni clipei de safir.
-
Text INEDIT și manuscris de Cristian Bădiliță. Pictură, pe lemn de nuc, de Malvine Mocenco. 43/38/5 cm. Cruce aplicată. Contact.
Disponibilă
Lemnul acesta, predestinat tăcerii, a devenit cuvînt și brazdă roditoare. Din el cresc sunete, povești, se întrupează chipuri, văzute, dar și nevăzute, pline de doruri, stări, speranțe. O nouă viață pulsează în făptura lui, cu foșnete venind din alte lumi, mai pure și mai blînde. Noaptea, un înger grădinar îi țese, din lumini și umbre, noi rădăcini, de subțirimea razelor astrale. Lemnul acesta, predestinat tăcerii, abia acum, uscat și fără sevă, învață, ca un prunc, să glăsuiască.
-
Un poem mistic al sfîntului Francisc din Assisi (Lodi di Dio Altissimo) în traducerea lui Cristian Bădiliță. Pictură, pe lemn lucrat manual, de Malvine Mocenco. 44/30/5 cm. Contact.
Disponibilă
Doamne Dumnezeule viu şi adevărat,
Tu eşti dragoste, îndurare;
Tu eşti înţelepciune,
Tu eşti smerenie, Tu eşti răbdare,
Tu eşti frumuseţe, Tu eşti blîndeţe,
Tu eşti ocrotire, Tu eşti liniște,
Tu eşti bucurie,
Tu eşti speranța noastră, veselie,
Tu eşti dreptate, Tu eşti cumpătare,
Tu eşti belșug întru îndestulare.
Tu eşti frumuseţe, Tu eşti blîndeţe,
Tu eşti ocrotitorul,
păzitorul și apărătorul nostru;
Tu eşti putere, Tu eşti răcoare,
Tu eşti speranța noastră,
Tu eşti credinţa noastră,
Tu eşti dragostea noastră,
Tu eşti toată dulceaţa noastră,
Tu eşti viaţa noastră veşnică.
-
Text inedit de Cristian Bădiliță. Pictură, pe lemn natural, de Malvine Mocenco. 66/25 cm.
Disponibilă
-
Pictură și text pe carton și passe-partout. Colaj. 73/67 cm
Disponibilă
Dacă am ști că vom trăi încă o dată, viața de acum s-ar goli de sens. Totul ar fi o simplă repetiție, un exercițiu inutil de așteptare. Bucuriile și-ar pierde intensitatea. Suferințele ar deveni fade. Iubirile ar dura cîteva zile, iar despărțirile nu ar lăsa nicio urmă, niciun regret. La cel bun rîsul, plînsul, amintirile? Copiii ar fi cópii xerox, părinții, jucării de unică folosință. Dumnezeu însuși, un artizan nepriceput, obligat să-și ia treaba de la capăt. Așa cum e, nesigură, plină de imprevizibil și de risc, viața noastră contează enorm pentru că e unică, ireversibilă, irepetabilă. Și nu doar contează, ci merită iubită, iubită din rărunchi, așa cum fluturele iubește flacăra pînă devine pulbere în extaz.
….. ….. …..
Viața se plimbă prin sufletele noastre rostogolindu-le și mîngîindu-le din cînd în cînd. Tălpile ei ne apasă, dar cîtă bucurie, cît balsam în matinala noastră suferință! Atîta vreme cît ne vom trezi cu prima rază de soare, atît vreme cît, prin cuvintele noastre, vom naște zilnic puritatea lumii, nu trebuie să ne fie teamă. Îngerii din noi s-au mistuit demult, cenușa lor ne învață să plutim albastru.
-
Pictură și text pe lemn natural. Foiță de aur. 120/18 cm.
Disponibilă
Întotdeauna fiţi bucuroşi,
rugaţi-vă neîncetat,
mulţumiţi pentru toate,
căci aceasta este voia lui Dumnezeu,
întru Hristos Isus, către voi!
Pavel, 1Tesaloniceni
Nu ni s-a poruncit să lucrăm, să veghem și să postim tot timpul. Regula care ni s-a dat este „să ne rugăm neîncetat” (1Tes. 5,17). Într-adevăr, primele [trei] lucrări, care vindecă partea pătimașă a sufletului, au nevoie și de trupul nostru pentru a putea fi împlinite. Iar trupul, datorită slăbiciunii sale firești, nu e în stare să îndure chinurile prea mult. Rugăciunea, în schimb, pregătește o minte vitează și curată pentru luptă. Căci mintea (nous) e din fire predispusă a se ruga și fără trup. Evagrie, Tratatul practic 49.
-
Colaj. Text și pictură pe carton. 80/80 cm
Disponibilă
În parcul vechii mânăstiri se plimbă doi îndrăgostiți. El tace, ea îl privește cum tace. Deasupra lor zboară un stol de porumbei. Dinspre șosea răzbate vuietul mașinilor însoțit de foșnetul înserării. Cei doi se îmbrățișează, apoi dispar sub zidul bisericii. În fața lor se afla un tunel căruia nu i se vedea capătul. Înaintează, ținându-se de mâini, până când ajung la o altă ușă, din piatră, cu un ochi la mijloc și raze împrejur.
Se află într-o cameră circulară, cu zid de cărămidă. Bolta e plină de ochi fosforescenți. Douăsprezece coloane se înșiră de-a lungul peretelui. Miroase tainic a pădure. La picioarele lor o mulțime de serpentine și capcane. Ea închide ochii și face primul pas.
El o urmează înfiorat. Pe măsură ce înaintează cărarea devine tot mai luminoasă și mai îngustă. Merg unul în spatele celuilalt. Trupurile lor devin, și ele, foarte subțiri. Hainele se desprind ca niște coji, iar în loc cresc vâsle vegetale. Un mănunchi de raze vii îi cuprinde. Drumul se revarsă în oglinda unui lac. Lângă mal, o corabie cu trei catarge îi așteaptă.
Catargul din mijloc începe să înfrunzească. Sute de ramuri țâșnesc din tulpina lui alb-cenușie. Din ele se răspândește o mireasmă îmbătătoare. Corabia se oprește în mijlocul lacului și cei doi se privesc ca și cum s-ar vedea pentru întâia oară. Timpul devine cerc dezmărginit. Iar în pântecul acestui cerc, străjuiți de trei pomi – al vieții, al bucuriei și al simplității –, cei doi se contopesc, în sfârșit.
-
Pictură și text pe lemn de nuc. 50/30/4 cm
Nu mai e în stoc
Un pom nu „face” nimic toată ziua şi totuşi înfloreşte, înfrunzeşte, rodeşte. „Făptuirea” naturii e altfel decât a noastră. Noi proiectăm, ne încordăm voinţa, trudim, naturii îi iese. Niciodată nu voi scrie o carte mai frumoasă şi mai adevărată, mai necesară decât înfrunzirea unui pom, decît șoapta unui mesteacăn, decît susurul unui izvor.
-
Pictură & scris pe lemn natural. 80/26 cm.
Disponibilă
Întinde mîna peste mare,
mîna ta nobilă şi rece
ca o zăpadă care trece
ca un miracol care doare,
mă ia în palma Ta crescîndă
şi mă ridică sus, mai sus…
Stă raiul capturat în stîncă
şi pruncul lumii doarme dus.
Aici mă pune, sub smochinul
din care mulţi vor fi muşcat,
căci n-am fost, Doamne, asasinul
crinilor tăi fără păcat.
La umbra lui să dorm o vară
şi să mă-mbrac în frunziş sfînt,
întinde mîna ta uşoară,
sfîşie-mi pielea de pămînt!
-
Pictură & poeme pe carton. Passe-partout de catifea și foiță de aur. Titlurile poemelor: „Cîntec”; „Femeia fără început”; „Trofeul”. 95/65 cm.
Disponibilă
Nu deranjaţi femeia pe care-o port în pîntec
nici chiar din întîmplare, vă rog, nu-i treceţi pragul,
sfîrşitul ar fi tragic, povestea-ar fi cu cîntec,
v-ar condamna la moarte întreg areopagul.
De vreţi să-i vedeţi chipul, lăsaţi-o să se nască,
nu mă siliţi să urlu din gură de balaur,
nu mă siliţi să umblu după amnar şi iască,
să intru în armura vreunui rege maur.
Aveţi răbdare! Vremea e coaptă şi răscoaptă,
urmează-acum Femeia. De şapte mii de ani
aştept să se-nfiripe, ca o mandorlă,-n şoaptă,
din propria cenuşă crescută pe vulcani.
Nu deranjaţi! E seară. E noapte oarbă. Hoţii
încep să dea tîrcoale statuilor de zei,
de-aceea cu otravă am uns mînerul porţii
şi-am încuiat chivotul cu douăzeci de chei.
De strajă să rămînă doar fiarele cetăţii,
doar luna cea gravidă să-mi ţină de urît,
poate atunci, prieteni, cînd veţi dormi cu toţii,
voi naşte şi femeia în care n-aţi crezut,
FEMEIA FĂRĂ MARGINI ȘI FĂRĂ ÎNCEPUT.
-
Pictură & scris pe lemn de nuc. 52/30 cm.
Disponibilă
La început,
înainte
preînainte
cu mîinile curate
cu ochiul neatins
Dumnezeu
a făcut Tăcerea
și umbra ei –
Cuvîntul
din care ne-am zămislit
cu toții…
Adiere
freamăt
mișcare
pui de logos
purtat
peste ape.
-
Masă de cafea scrisă și pictată. RUGĂCIUNEA SIMPLĂ a lui Francisc din Assisi (secolul XIII). 90/55 cm.
Disponibilă.
Doamne, fă din mine unealta păcii Tale,
Unde există ură eu să aduc iubirea,
Unde există insultă eu să aduc iertarea,
Unde există dezbinare eu să aduc unirea,
Unde există îndoială eu să aduc credința,
Unde există eroare eu să aduc adevărul,
Unde există disperare eu să aduc speranța,
Unde există tristețe eu să aduc bucuria,
Unde există întuneric eu să aduc lumina!
Învățătorule,
fă ca eu să nu caut să fiu înțeles, ci să înțeleg,
să nu caut să fiu iubit, ci să iubesc,
fiindcă dăruind primești,
iertînd ești iertat,
murind renaști la Viața Veșnică.
(traducere din italiană de Cristian Bădiliță)
-
Pictură & scris pe lemn natural. Cruce aplicată. 40/20 cm
Disponibilă
Doamne, îți vorbesc pe tăcute
într-o duminică ce-ar vrea să urce
prin inima noastră roșie ca un altar
acoperit cu faguri și lumină.
Iubirea și-a făcut biserică din noi,
cea mai sfîntă biserică văzută vreodată.
Din pămînt îmi scot mîinile-nsingurante,
ca să-ți mulțumesc pentru tot
și pentru toate.
-
Pictură & scris pe lemn. 68/27 cm
Disponibilă
Din Patericul egiptean, colecția alfabetică. Avva Antonie a zis: „Se apropie vremea cînd oamenii vor înnebuni, iar dacă vor vedea pe cineva sănătos la minte, se vor năpusti asupra lui strigîndu-i: «Eşti nebun», pentru că nu-i ca ei”. (traducere de CB)
Astăzi, mai mult ca oricînd, tot ce nu este important devine „senzație”, cap de afiș. De aceea trebuie să ne sporim discernămîntul și, la nevoie, să întoarcem spatele ne-lumii din jur, cu riscul de a părea smintiți sau neîndurători. Prin ce se definește lumea de azi? Prin NESEMNIFICATIVUL zgomotului ei. (Cristian Bădiliță)
-
Triptic. Pictură & text pe carton. 75/43 cm.
Disponibilă
Liniștea fisurată de amăgirea unui gînd.
Exersînd o vreme, poți pune palmă peste palmă și urca treptele,
deocamdată nevăzute, ale cerului… Trebuie doar să exersezi.
Sîntem perfecți pînă la vîrsta de un an.
-
Pictură & scris pe lemn natural.
88/18cm.
Nu mai e în stoc
Doamne, fă din mine unealta păcii Tale,
Unde există ură eu să aduc iubirea,
Unde există insultă eu să aduc iertarea,
Unde există dezbinare eu să aduc unirea,
Unde există îndoială eu să aduc credința,
Unde există eroare eu să aduc adevărul,
Unde există disperare eu să aduc speranța,
Unde există tristețe eu să aduc bucuria,
Unde există întuneric eu să aduc lumina!
Învățătorule, fă ca eu să nu caut să fiu înțeles, ci să înțeleg,
să nu caut să fiu iubit, ci să iubesc!
-
Acrilic pe carton. Passe-partout.
56/45cm.
Disponibilă
Tobele bat
În timpane de ceară.
S-a înnoptat.
Umbre din umbre coboară.
Tainic culcuş.
Orele parcă se-nmoaie.
Vino acuş.
Norii se gudură-a ploaie.
Poduri adu-mi.
Poduri adu-mi subţioară.
Din două lumi
Una să fac astă-seară.
Iar tu şi eu
Tu şi eu vom fi una
În Dumnezeu:
Norii, nebunii şi luna.
-
Pictură & scris pe lemn natural.
Disponibilă
Tatăl nostru care [eşti] în ceruri,
sfinţească-se numele Tău
vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta,
precum în cer, şi pe pământ.
Pâinea noastră de Mâine
dă-ne-o nouă astăzi
şi iartă-ne datoriile noastre
precum şi noi i-am iertat pe datornicii noştri
şi nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne izbăveşte de cel rău!
(Matei 6)
-
Acrilic pe pînză. Foiță de aur.
73/53cm.
Disponibilă
Rugăciunea Tatăl nostru condensează întreaga Evanghelie, spune Tertulian. După Grigore Sinaitul, în cele trei etape ale rugăciunii se celebrează o adevărată „liturghie interioară”. Etapele sînt: 1) purificarea de tot ce e lumesc şi pătimitor; 2) iluminarea/ trezia şi 3) unirea cu Dumnezeu.
Cine încă nu s-a trezit să se roage, ca să ajungă la trezie! Cine s-a trezit să se roage, ca să ajungă la împărtășirea din lumină sfîntă. Cine a ajuns la iluminare să se roage, ca să nu fie ispitit de iluzie!
În starea de liniștire (isihia) trupul devine biserică și inima altar.
Ne rugăm cu lacrimi, nu cu vorbe. Ne rugăm în genunchi, dar cu palmele către cer.
Limanul rugăciunii: pacea sau cutremurarea.
Există patru feluri de rugăciune:
de cerere – se naşte din lipsă, durere și nevoie
de laudă – se naşte din prisosul bucuriei
de mijlocire – se naşte din sentimentul neputinţei
de mulţumire – duhul politeții.
-
COLȚ DE RAI
Foiță de aur. 47/20cm.
Disponibilă
Dumnezeu întrupîndu-se
în fiecare dintre noi,
mai ales în cuvintele noastre
originare.
A spart acoperișul de fier
îngăduindu-ne
să privim veșnicia,
abisul rodnic,
printre cioburi.
Aici și acum –
mereul întrupărilor smerite.
